Atunci cand nu am ce face sau cand sunt prea obosita...pur si simplu imi sprijin capul in maini...si ma departez incet incet de prezent si ma reintorc in trecut. Ma simt atasata de melodii care'mi aduc aminte de intamplari trecute..le iubesc.. Ma simt atasata de parfumuri cunoscute si care'mi trezesc acea senzatie de "am trait asa ceva"..
Imi place sa ma bucur de clipele petrecute acum cativa ani si simt cum amintirile imi vindeca sufletul atunci cand tristetea i'a luat locul bucuriei.
De ce evenimentele par mai importante si mai pline de incarcatura sentimentala atunci cand apartin de domeniul trecut? De ce stim sa ne bucuram de amintiri si nu de prezent? De ce iubim mai mult trecutul?
Iubim mai mult trecutul deoarece consideram ca e mai frumos si ca amintirile sunt "parfumul sufletului", dar si prezentul ar putea la fel de bine sa fie cel putin la fel de frumos...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu