sâmbătă, 19 februarie 2011

19.februarie.2011

Astazi sunt foarte pornita pe un subiect arhicunoscut si de care ne lovim clipa de clipa pe plaiurile romanesti..Si anume: "nedreptatea romaneasca". Da, i'am dat un nume, deoarece la cum am ajuns in ultima vreme a fi roman, ne caracterizeaza (vorbind in general).
Fiind studenta la medicina, ma lovesc ca orisicare alt student de diferite nedreptati ce tin de viata la facultate, in special relatia cadru universitar (profesor)-student, medic-student la medicina.
Am ajuns la o concluzie, considerata de mine drept una corecta, si anume ca relatia profesor-student ar trebui sa fie una mult diferita de cum este. Daca stau bine si ma gandesc, nici nu o pot numi relatie ci o colaborare. O colaborare bazata pe respect din partea studentului, dar si a cadrului didactic... o colaborare bazata pe incredere si, daca s'ar putea spune asa, pe egalitate. Si nu in ultimul rand, o colaborare bazate pe comunicare de ambele parti, nu un monolog, asa cum este inteleasa comunicarea de majoritatea profesorilor.
In viata de zi cu zi, niciuna din caracteristicile enumerate mai sus nu prea exista, si spun nu prea, pentru ca am intalnit si cazuri in care doctori care ne predau diferite materii ne considera viitori colegi, nicidecum niste bieti studenti.
In alta ordine de idei, nu inteleg de ce dreptul la exprimare, dreptul la opinie nu se respecta. Un student nu are voie sa isi exprime propria parere, daca aceasta l'ar putea deranja pe profesor, chiar daca ar fi una corecta. Toata lumea cred ca stie ca "profesorul are intotdeauna dreptate, chiar si atunci cand de fapt nu are". Aceasta nerespectare a dreptului la exprimare este de fapt o intelegere tacita intre profesor si student, deoarece niciun student nu risca sa fie luat in vizor sau picat doar pentru simplul fapt ca si'a exprimat parerea.
Consider ca toate nedreptatile acestea nu ar trebui sa existe, mai ales la acest nivel de colaborare: medic-student la medicina (potential viitor medic), mai ales pentru ca medicul care ne preda acum la facultate peste cativa ani va fi doar un coleg de munca cu mai multa experienta decat noi.

luni, 14 februarie 2011

Cuvinte

Si m'a coplesit atat de tare sentimentul de dragoste, incat, uneori uit cine mai sunt. 
O avalansa de senzatii noi ma incearca ori de cate ori chipul lui luminos apare la orizont... Simt cum , dragostea, ma inmoaie, ma modeleaza si nu mai sunt eu... Ce sa fac? Nimic, nu vreau sa fac nimic.. ma las purtata in sensul curgerii line a iubirii si ii invat secretele..ii aflu slabiciunile.. Si..desi as vrea sa o pot invinge, ce fac? O ajut sa ma doboare si nu ma lupt cu ea, imi place ce face din mine si..intr'o zi, m'as putea, chiar obisnui !