SCRISOARE CATRE LICEENI DE TUDOR CHIRILA

Profund... foarte profund... Doar ascultati si bagati la cap..

M'am gandit sa postez cateva citate din cartile pe care le citesc la un moment dat.

 Si cum acum citesc "11 minute" a lui Paulo Coelho, iata cateva citate din carte, care mie mi'au atras atentia.

"Cand ne intalnim cu cineva si ne indragostim, avem impresia ca intreg universul este de acord. (...) Viata este foarte rapida; ii face pe oameni sa treaca de la cer la infern in cateva secunde."

"Desi scopul meu e sa inteleg dragostea... vad ca cei care mi-au atins sufletul n-au reusit sa-mi trezeasca trupul, iar cei care mi-au mangaiat trupul n-au reusit sa-mi atinga sufletul."

"Pot alege intre a fi o victima a lumii sau o aventuriera in cautarea comorii sale. Totul tine de felul cum imi voi privi viata."

"Viata inseamna salturi cu parasuta, inseamna risc, inseamna sa cazi si sa te ridici, inseamna alpinism, inseamna vointa de a ajunge in punctul tau cel mai inalt si a te simti nemultumit si nelinistit cand nu reusesti sa o faci."

"Spontaneitatea mea se vede ca i s-a parut fantastica. Totdeauna am pierdut cand am vrut sa par mai priceputa decat sunt: si cu asta, basta!"

"Am inteles de ce plateste un barbat pentru o femeie: vrea sa fie fericit. Nu plateste o mie de franci doar ca sa aiba un orgasm. Vrea sa fie fericit."

"Trebuie sa scriu despre dragoste. Trebuie sa gandesc, sa gandesc, sa scriu si iar sa scriu despre dragoste - altminteri sufletul meu nu suporta."

"Unsprezece minute. Lumea gravita in jurul a ceva ce dura unsprezece minute."

"Cand dorinta este inca in starea aceasta pura, barbatul si femeia se indragostesc pe viata, isi traiesc fiecare clipa cu respect si in mod constient, asteptand totdeauna momentul anume de a celebra apropiata binecuvantare."
"Am intalnit un barbat si m-am indragostit de el. Mi-am ingaduit sa ma indragostesc dintr-un motiv simplu: nu astept nimic. Stiu ca peste trei luni voi fi departe, el va fi o amintire, dar nu mai puteam suporta sa traiesc fara dragoste: ajunsesem la limita."
"Ne cunoastem numai cand ne gasim in fata propriilor noastre limite. (Sade)"
"Arta iubirii e ca pictura ta, necesita tehnica, rabdare si mai ales practica in cadrul cuplului. Necesita indrazneala, trebuie sa mergi dincolo de ceea ce s-au obisnuit oamenii sa numeasca "a face dragoste"."
"Nu invatam, pentru ca nu avem curajul sa-i spunem femeii: invata-ma cum e corpul tau. Nu invatam pentru ca nici femeia nu are curajul sa spuna: invata cum sunt eu."

Paulo Coelho - 11 minute

Azi...Maine...

Azi..iubesc mai mult ce am iubit ieri..iar maine voi iubi mai mult ce am iubit azi..

Azi..iubesc amintirile de ieri, iar maine voi iubi amintirile de azi..

Azi..iubesc emotiile de ieri, iar maine voi iubi emotiile de azi...

Azi..iubesc parfumul de ieri, iar maine voi iubi parfumul de azi..

Azi..te iubesc pe tine cel ce ai fost ieri, iar maine te voi iubi pe tine cel ce ai fost azi..

Mereu iubim ce n'am iubit atunci si mereu vom iubi ce nu iubim acum...

Asta e esenta din care e construit sufletul nostru...

Keri Hilson - I Like

Azi e ziua Keri Hilson :x

Keri Hilson - Slow Dance

Iubesc melodia asta :x ..

Sarbatoarea cea Sfanta

Invierea Domnului ar trebui sa fie o sarbatoare care sa'si pastreze traditiile,dar cum noi inaintam in timp, de la an la an traditiile se pierd si raman doar simple amintiri, amintiri de cand eram copii, amintiri de cand parintii nostri erau copii... Vopsitul oualor de mult nu se mai reduce doar la vopseaua rosie care semnifica sangele Mantuitorului. Acum avem oua vopsite in toate culorile, de la portocalii sau galbene pana la albastru sau violet. Sau..ca sa ne usuram munca exista abtibilduri care sa imite foarte bine ouale incondeiate. Cozonacul se cumpara de la magazin,drobul la fel si uite asa am terminat si cu treaba de dinaintea Invierii Domnului. In noaptea de Inviere fugim repede la Biserica si luam Lumina Sfanta, ne impingem putin in drum spre iesirea din curtea bisericii, iar cuvintele ce ar trebui sa semnifice Invierea Domnului sunt rostite ca o simpla obisnuinta.

Ma intreb oare unde au disparut toate minunatele traditii de Paste? De ce am lasat sa se piarda traditia vospitului si incondeiatului oualor in Joia Mare? Unde sunt cozonacii bunicii, frumos inmiresmati si pe care'i mancam fierbinti de abia scosi din cuptor? Cine a lasat sa se piarda traditia in care mergeam la Biserica pentru a putea canta Prohodul? De ce slujba din noaptea de Inviere nimeni nu o mai asculta? De ce toti plecam inainte de a auzi primul "Hristos A Inviat!" ?

Am devenit atat de ocupati incat am uitat sa ne pastram si iubim traditiile. Ma gandesc ca sunt locuri poate uitate de lume in care traditiile sunt sfinte, sunt indeplinite ca la carte.

Desi anul asta nici eu nu am respectat traditia, m'am gandit indelung la acest lucru si imi pare nespus de rau ca uitam sa fim adevarati crestini.

Desi nu am respectat traditia si nu am avut cum sa'mi ajut mama sa vopseasca ouale..sau sa o conving sa faca cozonac, sau sa ma duc sa cant Prohodul, sau sa cant "Hristos A Inviat", pot spune ca am avut un Paste foarte frumos, pe care l'am petrecut alaturi de cei dragi. Si cu toate ca am stat in bucatarie in noaptea Invierii pana la ora 23 ca sa facem un gratar... si ca am mancat cu cateva minute inainte de a pleca la biserica, si chiar daca am "devastat" un apartament...stiu sigur ca m'am simtit foarte bine alaturi de cei dragi.

V'am pupat! Sper sa fi petrecut si voi Sfintele Sarbatori Pascale alaturi de cei dragi!

Paste Fericit!

Fie ca Invierea Domnului sa va aduca numai lumina si ganduri bune in suflet, caldura si dragoste in inimi si sa fiti fericiti alaturi de cei dragi!!!Fie ca Lumina Domnului sa va calauzeasca pasii in viata..!!

Paste Fericit!!!

V'am pupat..!!

AVATAR

Cat de curand m'am gandit sa ma uit si eu pana la urma la "filmul secolului", si anume "AVATAR". Dupa ce am ascultat parerile fiecaruia ca este un film foarte bun, ca'si merita banii, ca e "sooper mishto", ca e "cel mai tare film" si asa mai departe...ca sa nu mai adaug toate zvonurile de prin presa mi'am facut curaj si m'am uitat la film.

Ce'i drept nu am ramas profund impresionata decat de energia consumata pentru crearea filmului, care 75% e facut pe calculator si de efectele acestuia. Povestea filmului e una banal normala, in care finalul este unul fericit. Intr'adevar un SF romantic.

Filmul, zic eu, e dragut, povestea e draguta, dar.... si zic dar nu e filmul secolului si nici nu inteleg de ce atata valva pentru acest film.

Aceasta este parerea mea proprie si personala. Nu as incadra filmul in categoria filmelor bune, e doar un film "dragut".

Vizionare placuta celor care inca nu l'au vazut!

Trecutul...

Atunci cand nu am ce face sau cand sunt prea obosita...pur si simplu imi sprijin capul in maini...si ma departez incet incet de prezent si ma reintorc in trecut. Ma simt atasata de melodii care'mi aduc aminte de intamplari trecute..le iubesc.. Ma simt atasata de parfumuri cunoscute si care'mi trezesc acea senzatie de "am trait asa ceva"..

Imi place sa ma bucur de clipele petrecute acum cativa ani si simt cum amintirile imi vindeca sufletul atunci cand tristetea i'a luat locul bucuriei.

De ce evenimentele par mai importante si mai pline de incarcatura sentimentala atunci cand apartin de domeniul trecut? De ce stim sa ne bucuram de amintiri si nu de prezent? De ce iubim mai mult trecutul?

Iubim mai mult trecutul deoarece consideram ca e mai frumos si ca amintirile sunt "parfumul sufletului", dar si prezentul ar putea la fel de bine sa fie cel putin la fel de frumos...

Indiferenta vs. Devotament

Ce impresie ne lasa spitalul?

Ne da emotii... ne face sa parem mici prin grandoarea lui.

E intesat de cadre medicale, de bolnavi, de aparate, de medicamente, de sali de operatie...dar mai ales...mai ales de INDIFERENTA. De unde atata indiferenta? Imi e greu sa'mi explic.. De unde atata egoism in fata unui suferind? Iar imi e greu sa'mi explic.

In aparenta, spitalul se presupune a fi locul in care oamenii bolnavi gasesc intelegere si sanse de vindecare, dar in esenta spitalul e centrul ocarilor, batjocurilor si a "glumitelor".

In loc sa primeasca compatimire, pacientii sunt tratati ca ultimii oameni...

De ce atata indiferenta? De unde? Cum a aparut?

Nu mai exista oameni cu suflet..sau poate nu mai vor sa aiba suflet..Nu mai exista oameni care sa faca ceva din pasiune si sa se dedice trup si suflet. Oamenii nu tin cont decat de bani. Sunt importanti, dar nu intr'o astfel de meserie...

Alegem sa fim medici nu pentru bani, ci pentru a oferi ajutor si pentru ca ne place sa fim noi cei care putem salva vieti, cei care putem oferi o sansa de viata...Alegem sa fim medici pentru ca noi suntem cei care concuram la premiul "cel mai bun dumnezeu de pe pamant".. Alegem sa fim medici pentru ca ne place asta...si ne bucuram atunci cand pe chipul unui suferind vedem un zambet..ne bucuram atunci cand readucem la viata o persoana aproape pierduta..ne bucuram atunci cand pacientii pleaca multumiti si sanatosi..

A fi medic inseamna a iubi omul si a'l ajuta...a fi medic inseamna a inlatura indiferenta..

Viata nu e o joaca...viata e o drama...

Cine are impresia ca viata e o joaca, se inseala amarnic. Viata se mananca cu lacrimi, zambete, dezamagiri, bucurii, se serveste cu iubire, ura, indiferenta si se condimenteaza cu responsabilitate... Viata e o drama, iar noi... noi suntem actorii ei... Numai ca finalul ni'l cream noi..Noi decidem daca va fi unul fericit...sau trist.

Viata, chiar nu e o joaca, si odata ce'ti dai seama de acest fapt, realizezi ca ceea ce s'a numit candva copilarie era mult mai bun, decat ce este acum. Cand suntem copii, visam sa devenim adulti, cand suntem adulti visam sa redevenim copii. Timpul e trecator si trebuie sa invatam sa gustam din placerile vietii la momentul respectiv. Niciodata nu ne invatam...lasam sa treaca momente frumoase... ne pierdem vremea visand...

Viata nu e un vis...e realitatea...viata trebuie traita..viata merita traita.

Desi e o drama si invatam din fiecare act, din fiecare scena, ea ni se ofera in intregime cu bune dar si cu rele..

Poate pare infricosator, dar realitatea e responsabilitate, iar responsabilitatea e viata...iar viata NU e un joc...

Iubirea

Ce inseamna iubirea?

Nu stiu sa explic in cuvinte... Probabil e o emotie.. sau o stare ce caracterizeaza omul.

Stiu doar ca acum 2 ani si 2 luni am facut si eu cunostinta cu ea. La inceput mi s'a parut inselatoare, ironica, prea glumeata pentru varsta ei, dar apoi a devenit cea mai buna prietena. Mi'am dat seama ca fara ea nu as putea sa duc un trai decent, e minimul pe care il poate primi orice om. Acum mi'e draga tare, si'mi devine mai draga pe zi ce trece.. Imi place sa ma afisez cu ea de mana.

Cum e iubirea?

Iubirea e atunci cand simti ca esti fericit din tot sufletul, iubirea e atunci cand zambesti, iubirea e atunci cand degetele mainii tale drepte sunt incrucisate cu degetele unei maini stangi, iubirea e atunci cand buzele tale saruta alte buze, iubirea e atunci cand iti place sa te pierzi in ochii lui albastri... Iubirea e atunci cand te porti copilareste si stii ca acest lucru iti imbie sufletul sa poarte cele mai vii culori..

Iubirea e atunci cand....

Esti TU..!!

Barbatii sunt ca niste copii carora le'au fost furate jucariile...

Maestrul si Margareta

Acum vreo luna de zile in urma, un drag coleg mi'a imprumutat o carte si m'a pus s'o citesc. Din pacate am terminat'o abia azi, deoarece putinul timp pe care mi l'au permis facultatea si sesiunea nu m'au lasat sa o termin de citit cat mai repede.

Tot ce pot spune este ca e o carte care mi'a placut enorm de mult, o carte careia i'am savurat fiecare fila si fiecare cuvintel... o lectura cu adevarat pasionanta.

Mihail Bulgakov a colorat societatea anilor '30 din Moscova atribuind actiunii romanului umorul si magia neagra. Intr'un oras in care omul stie sa faca numai rau, iluzionistul Woland, alias Satan, incearca sa se joace cu mintile bietilor oameni.. intr'un alt plan al romanului Maestrul si Margareta isi finalizeaza iubirea in planul sacrului, iar undeva in timpuri de mult uitate Pontius Pilat il judeca pe Yeshua. Trei planuri, pe care autorul reuseste sa le imbine armonios.

O lectura ce imbina placut marile teme ale literaturii..dragostea, disperarea si nevoia de mantuire.

Recomand tuturor iubitorilor de literatura acest roman, care pe mine m'a fascinat inca de la inceputul primelor pagini. Tin sa precizez totusi ca ceea ce nu mi'a placut au fost numele rusesti foarte greu de pronuntat. Lectura placuta!

De ce nu..?

Am citit de curand cateva articole interesante care m'au pus pe ganduri...

Intrebarea mea este..exista dragostea adevarata sau nu? Exista cu adevarat pasiune si preludiu, sau sunt doar niste nascociri ale autorilor de carti sau a scenaristilor?

Din punctul meu de vedere...chiar cred ca exista, doar ca sunem mult prea ocupati cu problemele cotidianului ca sa putem da atentie si micilor detalii care ne fac viata frumoasa. Suntem mult prea ocupati si stresati ca sa putem oferi persoanei iubite mai multa atentie.. sa'i putem oferi nopti pline de dragoste sau o cina romantica. Am uitat sa mai dam atentie lucrurilor care sunt cu adevarat importante si anume sa stim cum sa ne traim viata, cum sa o facem mai frumoasa, cum sa iubim...

Probabil din cauza asta sunt facute filmele siropoase.. ca sa ne atraga atentia asupra lucrurilor carora noi nu le dam atentie.

Poate daca am iubi mai mult si ne'am bucura de orice clipa de iubire pe care o primim sau o oferim nu am mai fi atat de posomorati si poate ni s'ar parea si viata mai frumoasa, mai colorata. De ce sa nu ne oferim o noapte de dragoste, in locul uneia de stres? De ce sa nu ne oferim o cina romantica in locul uneia in care stam si privim dezolati la televizor?

DE CE NU...?

O eternitate

Lucruri pe care am uitat sa ni le mai spunem..

Lucruri pe care am uitat sa le mai facem..

Parca a trecut o eternitate de cand totul s'a intamplat pentru prima data...cand nu uitam sa ne spunem acele lucruri...cand nu uitam sa fim noi insine.. A trecut o eternitate de cand stiam sa fim fericiti doar pentru simplul fapt ca primeam un simplu sarut..sarut in care era sintetizata toata iubirea noastra... A trecut o eternitate de cand atingerea ta ma facea sa vibrez..

O eternitate ne desparte de ce am fost candva...