AVATAR

Cat de curand m'am gandit sa ma uit si eu pana la urma la "filmul secolului", si anume "AVATAR". Dupa ce am ascultat parerile fiecaruia ca este un film foarte bun, ca'si merita banii, ca e "sooper mishto", ca e "cel mai tare film" si asa mai departe...ca sa nu mai adaug toate zvonurile de prin presa mi'am facut curaj si m'am uitat la film.

Ce'i drept nu am ramas profund impresionata decat de energia consumata pentru crearea filmului, care 75% e facut pe calculator si de efectele acestuia. Povestea filmului e una banal normala, in care finalul este unul fericit. Intr'adevar un SF romantic.

Filmul, zic eu, e dragut, povestea e draguta, dar.... si zic dar nu e filmul secolului si nici nu inteleg de ce atata valva pentru acest film.

Aceasta este parerea mea proprie si personala. Nu as incadra filmul in categoria filmelor bune, e doar un film "dragut".

Vizionare placuta celor care inca nu l'au vazut!

Trecutul...

Atunci cand nu am ce face sau cand sunt prea obosita...pur si simplu imi sprijin capul in maini...si ma departez incet incet de prezent si ma reintorc in trecut. Ma simt atasata de melodii care'mi aduc aminte de intamplari trecute..le iubesc.. Ma simt atasata de parfumuri cunoscute si care'mi trezesc acea senzatie de "am trait asa ceva"..

Imi place sa ma bucur de clipele petrecute acum cativa ani si simt cum amintirile imi vindeca sufletul atunci cand tristetea i'a luat locul bucuriei.

De ce evenimentele par mai importante si mai pline de incarcatura sentimentala atunci cand apartin de domeniul trecut? De ce stim sa ne bucuram de amintiri si nu de prezent? De ce iubim mai mult trecutul?

Iubim mai mult trecutul deoarece consideram ca e mai frumos si ca amintirile sunt "parfumul sufletului", dar si prezentul ar putea la fel de bine sa fie cel putin la fel de frumos...

Indiferenta vs. Devotament

Ce impresie ne lasa spitalul?

Ne da emotii... ne face sa parem mici prin grandoarea lui.

E intesat de cadre medicale, de bolnavi, de aparate, de medicamente, de sali de operatie...dar mai ales...mai ales de INDIFERENTA. De unde atata indiferenta? Imi e greu sa'mi explic.. De unde atata egoism in fata unui suferind? Iar imi e greu sa'mi explic.

In aparenta, spitalul se presupune a fi locul in care oamenii bolnavi gasesc intelegere si sanse de vindecare, dar in esenta spitalul e centrul ocarilor, batjocurilor si a "glumitelor".

In loc sa primeasca compatimire, pacientii sunt tratati ca ultimii oameni...

De ce atata indiferenta? De unde? Cum a aparut?

Nu mai exista oameni cu suflet..sau poate nu mai vor sa aiba suflet..Nu mai exista oameni care sa faca ceva din pasiune si sa se dedice trup si suflet. Oamenii nu tin cont decat de bani. Sunt importanti, dar nu intr'o astfel de meserie...

Alegem sa fim medici nu pentru bani, ci pentru a oferi ajutor si pentru ca ne place sa fim noi cei care putem salva vieti, cei care putem oferi o sansa de viata...Alegem sa fim medici pentru ca noi suntem cei care concuram la premiul "cel mai bun dumnezeu de pe pamant".. Alegem sa fim medici pentru ca ne place asta...si ne bucuram atunci cand pe chipul unui suferind vedem un zambet..ne bucuram atunci cand readucem la viata o persoana aproape pierduta..ne bucuram atunci cand pacientii pleaca multumiti si sanatosi..

A fi medic inseamna a iubi omul si a'l ajuta...a fi medic inseamna a inlatura indiferenta..

Viata nu e o joaca...viata e o drama...

Cine are impresia ca viata e o joaca, se inseala amarnic. Viata se mananca cu lacrimi, zambete, dezamagiri, bucurii, se serveste cu iubire, ura, indiferenta si se condimenteaza cu responsabilitate... Viata e o drama, iar noi... noi suntem actorii ei... Numai ca finalul ni'l cream noi..Noi decidem daca va fi unul fericit...sau trist.

Viata, chiar nu e o joaca, si odata ce'ti dai seama de acest fapt, realizezi ca ceea ce s'a numit candva copilarie era mult mai bun, decat ce este acum. Cand suntem copii, visam sa devenim adulti, cand suntem adulti visam sa redevenim copii. Timpul e trecator si trebuie sa invatam sa gustam din placerile vietii la momentul respectiv. Niciodata nu ne invatam...lasam sa treaca momente frumoase... ne pierdem vremea visand...

Viata nu e un vis...e realitatea...viata trebuie traita..viata merita traita.

Desi e o drama si invatam din fiecare act, din fiecare scena, ea ni se ofera in intregime cu bune dar si cu rele..

Poate pare infricosator, dar realitatea e responsabilitate, iar responsabilitatea e viata...iar viata NU e un joc...

Iubirea

Ce inseamna iubirea?

Nu stiu sa explic in cuvinte... Probabil e o emotie.. sau o stare ce caracterizeaza omul.

Stiu doar ca acum 2 ani si 2 luni am facut si eu cunostinta cu ea. La inceput mi s'a parut inselatoare, ironica, prea glumeata pentru varsta ei, dar apoi a devenit cea mai buna prietena. Mi'am dat seama ca fara ea nu as putea sa duc un trai decent, e minimul pe care il poate primi orice om. Acum mi'e draga tare, si'mi devine mai draga pe zi ce trece.. Imi place sa ma afisez cu ea de mana.

Cum e iubirea?

Iubirea e atunci cand simti ca esti fericit din tot sufletul, iubirea e atunci cand zambesti, iubirea e atunci cand degetele mainii tale drepte sunt incrucisate cu degetele unei maini stangi, iubirea e atunci cand buzele tale saruta alte buze, iubirea e atunci cand iti place sa te pierzi in ochii lui albastri... Iubirea e atunci cand te porti copilareste si stii ca acest lucru iti imbie sufletul sa poarte cele mai vii culori..

Iubirea e atunci cand....

Esti TU..!!

Barbatii sunt ca niste copii carora le'au fost furate jucariile...

Maestrul si Margareta

Acum vreo luna de zile in urma, un drag coleg mi'a imprumutat o carte si m'a pus s'o citesc. Din pacate am terminat'o abia azi, deoarece putinul timp pe care mi l'au permis facultatea si sesiunea nu m'au lasat sa o termin de citit cat mai repede.

Tot ce pot spune este ca e o carte care mi'a placut enorm de mult, o carte careia i'am savurat fiecare fila si fiecare cuvintel... o lectura cu adevarat pasionanta.

Mihail Bulgakov a colorat societatea anilor '30 din Moscova atribuind actiunii romanului umorul si magia neagra. Intr'un oras in care omul stie sa faca numai rau, iluzionistul Woland, alias Satan, incearca sa se joace cu mintile bietilor oameni.. intr'un alt plan al romanului Maestrul si Margareta isi finalizeaza iubirea in planul sacrului, iar undeva in timpuri de mult uitate Pontius Pilat il judeca pe Yeshua. Trei planuri, pe care autorul reuseste sa le imbine armonios.

O lectura ce imbina placut marile teme ale literaturii..dragostea, disperarea si nevoia de mantuire.

Recomand tuturor iubitorilor de literatura acest roman, care pe mine m'a fascinat inca de la inceputul primelor pagini. Tin sa precizez totusi ca ceea ce nu mi'a placut au fost numele rusesti foarte greu de pronuntat. Lectura placuta!

De ce nu..?

Am citit de curand cateva articole interesante care m'au pus pe ganduri...

Intrebarea mea este..exista dragostea adevarata sau nu? Exista cu adevarat pasiune si preludiu, sau sunt doar niste nascociri ale autorilor de carti sau a scenaristilor?

Din punctul meu de vedere...chiar cred ca exista, doar ca sunem mult prea ocupati cu problemele cotidianului ca sa putem da atentie si micilor detalii care ne fac viata frumoasa. Suntem mult prea ocupati si stresati ca sa putem oferi persoanei iubite mai multa atentie.. sa'i putem oferi nopti pline de dragoste sau o cina romantica. Am uitat sa mai dam atentie lucrurilor care sunt cu adevarat importante si anume sa stim cum sa ne traim viata, cum sa o facem mai frumoasa, cum sa iubim...

Probabil din cauza asta sunt facute filmele siropoase.. ca sa ne atraga atentia asupra lucrurilor carora noi nu le dam atentie.

Poate daca am iubi mai mult si ne'am bucura de orice clipa de iubire pe care o primim sau o oferim nu am mai fi atat de posomorati si poate ni s'ar parea si viata mai frumoasa, mai colorata. De ce sa nu ne oferim o noapte de dragoste, in locul uneia de stres? De ce sa nu ne oferim o cina romantica in locul uneia in care stam si privim dezolati la televizor?

DE CE NU...?

O eternitate

Lucruri pe care am uitat sa ni le mai spunem..

Lucruri pe care am uitat sa le mai facem..

Parca a trecut o eternitate de cand totul s'a intamplat pentru prima data...cand nu uitam sa ne spunem acele lucruri...cand nu uitam sa fim noi insine.. A trecut o eternitate de cand stiam sa fim fericiti doar pentru simplul fapt ca primeam un simplu sarut..sarut in care era sintetizata toata iubirea noastra... A trecut o eternitate de cand atingerea ta ma facea sa vibrez..

O eternitate ne desparte de ce am fost candva...

Melancolie...

Am pasit timid in aceasta noua etapa a vietii. Imi e greu...

Privesc melancolic pe geam si observ cum s'a instalat incet.. incet.. toamna. Adie un vant rece afara..la fel si in sufletul meu. Mi'e dor sa mai fiu copil. Mi'e dor sa ma mai joc cu jucariile toata ziua la fel cum imi va fi dor de viata de licean. Imi va fi dor cu siguranta de ultimele zile de vacanta cand cu greu reuseam sa'mi termin temele ce le aveam de pregatit pentru 15 septembrie.. 15 Septembrie..de altfel o zi dramatica pentru orice elev..Iar scoala...iar teme..iar profesori rai...cu ingrozitorul catalog in mana..iar pauzele prea scurte..orele prea lungi...

Si totusi...mi'e dor..

M'as intoarce iar la scoala..macar sa mai fiu inca o saptamana eleva a Colegiului C Negri.

Imi va fi dor cu siguranta de orele cand puteam sa ma ascund in spatele unui coleg si sa rad in voie cu a mea colega de banca...Imi va fi dor de orele cand profesorii ne faceau observatii si noi nu ii ascultam si ne vedeam in continuare de problemele adolescentei.. "ce mai face prietenul?" "cum mai merge cu parintii?" "m'am indragostit.." "il stii pe baiatul de la clasa x?" si asa mai departe..

Parasesc cu greu aceste amintiri si pasesc inainte..un nou viitor ..o noua viata..noi asteptari..noi dezamagiri..noi probleme...

La revedere scump liceu..La revedere copilarie..!!